Despărțirile dor

Dragă persoană singură,

Nu știu de ce ești singură (sau singur - mă refer la ambele sexe chiar dacă folosesc femininul - sunt femeie, nu?), dar vreau ca tu să știi că nimeni nu este singur - chiar dacă așa pare.
Te-ai despărțit de persoana dragă de comun acord? 
Iubitul preferă păpușa gonflabilă în locul tău? 
A plecat iubita cu unul cu BMW? 
S-a mutat înapoi cu maică-sa căci nu găteai la fel de bine ca ea și nu-i strângeai șosetele de pe jos și din congelator?

Aș putea descrie 1 milion de scenarii care mai de care mai comice, sau dimpotrivă, extrem de tragice, dar hai să facem haz de necaz - e sfârșit de an, nu-l încheia cu lacrimi pe față. Nu se merită.
Dacă te-ai despărțit de cineva (care mai e printre vii), sigur a fost dintr-un motiv foarte, foarte bine întemeiat. 

• Poate nu erați compatibili.
• Poate te trăda cu tot ce mișcă.
• Poate era dependent de părinți, de jocuri, de alcool sau și mai rău, de droguri.

Cum am zis în postările intitulate „Cum să uiți pe cineva”, îți las linkurile mai jos dacă nu le-ai citit, că ai lăsat sau ai fost lăsată, durerea, în multe cazuri, este la fel de mare.
Dar dacă v-ați lăsat, a fost pentru că lucrurile nu mergeau așa cum voiai tu, sau așa cum voia el.
Dacă părinții s-au băgat, atunci e și mai rău pentru că nu poți lupta împotriva lor.
Părinții, în general, vor doar binele copilului lor. Nu-i judeca și nu le purta pică. Vei fi și tu părinte la rândul tău și vei face la fel.
Lasă-mă să-i judec și să-i critic eu. Eu n-am copii, n-am cum să ajung ca ei. Ha!
Zic asta pentru că am avut de-a face cu un bărbat-copil care mi-a mâncat zilele cu dependența lui de părinți... Stai, sau era invers? Ei erau dependenți de el?
Nu-mi amintesc, cred că toți erau dependenți unul de altul.
Cel mai rău a fost că părinții lui mă plăceau și erau oameni buni, dar eu n-am putut să văd ce se petrecea în fiecare zi între ei.
În orice caz, nu despre mine și relațiile mele dezastruoase vreau să vorbesc astăzi.

Scriu această postare ca să-ți dau câteva sfaturi utile și idei practice în legătură cu petrecerea sărbătorilor (oricare) fără un partener sau complet singură.
Eu sunt singură, am fost aproape întotdeauna singură de sărbători (oricare) și ce crezi?
N-am murit!
Deci, mai întâi de toate, vreau să te asigur că nu vei muri nici tu.
Asta dacă nu faci vreo prostie și te duci naibii aiurea.
Păi ce, crezi tu că mârșavul ăla ar vărsa vreo lacrimă? 
În ruptul capului! Ba chiar se va bucura. Parcă-l văd dansând...
Pe bune. Nu lua decizii vitale din cauza unei relații care s-a sfârșit.
Toți am pierdut măcar o persoană în viață. Toți - sau majoritatea - am crezut că nu vom reuși să trăim fără ea.
Dacă toți cei care au fost lăsați, trădați sau au lăsat ar fi făcut asta, lumea ar fi goală acum.
Nu crezi? 
Deschide ochii sufletului și vezi dincolo de durerea ta.
Nimeni nu este singur în durere, mai ales.

Și-acum, după toată aberația asta filozofică, permite-mi să-ți dau ideile menționate mai sus.

Dacă ești singură (sau singur) - fie acasă la părinți, cu copiii, cu colegi de apartament, sau acasă la tine - nu trebuie să te simți singură pentru că lumea este plină de oameni.

Ai fost cumva invitată la o petrecere, în acest caz, de sfârșit de an? 
Du-te! Nu cumva să nu mergi. Du-te și nu te vei căi.
Dacă acolo întâlnești pe cineva care-ți place? 
Știi că cuiul scoate cuiul? 
Nu știu cine a zis asta, dar jur, acum că mă gândesc bine, nu are sens.
Dar nu era literar. Se referea la adicții. Hmm. Acum mi-am dat seama.

Photo credit: Pixabay

1.
Acum, dacă nu ai fost invitată nicăieri, ce-ar fi dacă ai da tu o petrecere? 
Da, în ultimul moment. Nu-i bai.
Știi tu câte persoane sunt singure de Revelion (sau orice sărbătoare)? 
Nu știi. Eu știu pentru că acum câțiva ani am decis să dau o petrecere chiar cu o zi înainte de ultima zi din an.
Am crezut că n-are să vină nimeni, dar mi s-a umplut casa.
Petrecerea o dădusem pentru ei că i-am văzut abătuți și vai de ei, dar chiar nu m-am gândit că o să vină. Eu, sunt cam cu fundul în sus și nu m-aș fi dus, dar ei au venit. Toți. Ba chiar au mai adus și străini care nu aveau unde să meargă.
A fost o noapte super.
Un copilaș de vreo 20 de ani s-a dat la mine. Nu m-a încântat, dar nici nu m-a deranjat.
Eram toți amărâți și vai de noi. Ne-a prins bine.

Nu trebuie să gătești cine știe ce.
Ai paste? 
Fa salate din paste (de exemplu). Caută rețete pe blogurile mele:

• https://reteteindraznete.blogspot.com/
• https://retetedecristinag.blogspot.com/

Sau caută unde vrei tu, sunt milioane de rețete rapide, economice, practice online.
Poate ai cumpărat cărțile mele de bucate, nu știu, zic.
Cărțile mele se găsesc în ambele formate (electronice și de hârtie) peste tot online.

Eu fac mămăligă cu ouă fierte anul ăsta. Jur. Aș fi vrut niște slănină afumată să o prăjesc, dar asta e. Asta am, asta fac. Și toată noaptea am să mă uit și-am să ascult trosnetul lemnelor în căminul altora.
Asta până când voi fi reușit să am și eu așa ceva.



2.
Idea asta este favorita mea. 
Du-te să petreci Revelionul cu o persoană neputincioasă care nu are pe nimeni în preajmă - acasă la ea, în spital sau la casa de bătrâni.
Un vecin, un prieten al părinților sau bunicilor tăi, sau chiar un străin.
Dacă-i acasă la ei, du-te ziua să faci puțină curățenie și să gătești o supă ceva.
Acesta este cel mai minunat fapt pe care-l poți face în toată viața ta.
Nu costă nimic.
Te vei simți realizat și mulțumit de tine.
Toate problemele tale vor păli în comparație cu situația omului neputincios.

3. 
Stai singură dacă chiar ești distrusă complet și nu te poți ridica din pat. Poate despărțirea este încă proaspătă. Poate numai acum durerea te-a ajuns și răpus. Poate s-au întâmplat mai multe rele în lanț și ai căzut.
Nu te simți vinovată. Dă-ți ceva timp să-ți revii. Plângi dacă așa simți.
Plânge cât vrei. Urlă, dar să nu te audă vecinii că te bagă în cămașă de forță și crede-mă, nu vrei să fii internată la psihiatrie în noaptea de Revelion. Am auzit istorii de groază petrecute în această noapte în acea secție. Mai ceva ca la Halloween.

Cumpără ceva dulciuri și o sticlă de șampanie. Cu alcool, fără, ieftină, scumpă, cum îți place și-ți permiți.
Fă o baie sau un duș lung.
Pune-ți cremă pe tot corpul.
Fă-ți unghiile, dă-te cu ruj.
Și dacă ești bărbat, ce? 
Oricum nu te vede nimeni. Ia rimelul, oja și rujul. Colorează-te cum vrei, unde vrei. E corpul tău.
Însă, te sfătuiesc prietenește să nu te pună păcatul să faci un video, ori poze și să publici tot pe toate rețelele de socializare.
Vei fi de râsul lumii pentru un an întreg și pentru restul vieții tale. Neah. Stai departe de rețelele de socializare. Toți se dau șmecheri aici. Toți sunt fericiți, bogați și împliniți... Le curge aurul printre degete și orgoliul crește... crește de ajunge la cer, ba chiar dincolo de cer. Îl sufocă și pe Dumnezeu în aur.
Da.
Și eu mă dau smecheră, da.
Ce, eu nu-s om? 
Da, dar nu-s bogată. N-am cum ce să mă laud.
Stau închisă-n casă și scriu mereu. Nu mă plâng, dimpotrivă. Fac ceea ce am vrut întotdeauna să fac.

Nu intra în noul an cu lacrimi pe față. 
Sărbătorește un nou început.
Dă-ți toată silința să zâmbești.
Dacă nu suferi de aphantasia, îți sugerez din toată inima mea să-ți creezi viitorul pe care-l vrei în mintea ta = vizualizare, și să te gândești la el până când se îndeplinește.

Citește, uită-te la televizor, reflectă asupra trecutului și fă-ți planuri pentru viitor. 
Apoi îmbată-te și culcă-te. Nu cumva să-ți suni fostul.
Nu merită. E cu alta acum. Alta care-i mănâncă banii și-l ține de prost.
Te va căuta în câteva luni când va descoperi că tot tu ești mai bună. Aia nu știe să gătească.
Îl primești înapoi? 
Eu zic să nu, dar e treaba ta, viața ta.

Dacă ai bani și-ți permiți, ar fi fain să mergi la o stațiune balneoclimaterică. Umple-ți bateriile pentru noul an.
2018 a fost un an negativ pentru multe persoane, nu numai pentru tine.

Pentru mai multe idei și sfaturi, citește aceste postări (click pe ele - ai grijă că te duc pe alte bloguri):

• https://devorbacucristinag.blogspot.com
• https://cumsauitipecineva.blogspot.com
• https://eumerit.blogspot.com

Ai timp, doar nu lucrezi de Revelion?
Dacă lucrezi, îmi pare rău pentru tine.
Sper că ești plătită dublu.

Doresc tuturor un an îmbelșugat în toate, numai nu în aroganță și superbie.

În postările trecute și pe blogul https://eumerit.blogspot.com, ți-am propus (din experiență) măsuri concrete ce poți lua ca să uiți pe cineva, să-ți vindeci inima rănită, să treci peste o decepție, o pierdere sau o despărțire.
Toate ideile și sugestiile date în bună credință ajută extraordinar, dar ele cer foarte mult efort și dedicație.

Imagine de pe Pixabay

Astăzi îți prezint un tratament alternativ, holistic dacă vrei, de a-ți vindeca inima rănită (ruptă) fără nici cel mi mic efort din partea ta.
Tot ce ai nevoie este de un dispozitiv electronic (smartphone, laptop, tabletă, MP3, 4, etc.) și căști (earphones).

Ai auzit vreodată de tonuri (sunete) binaurale? 

Iată ce zice Wikipedia despre ele:

„Tonurile binaurale sau pulsuri binaurale sunt artefacte ale activității creierului sau sunete aparente cauzate de stimuli fizici specifici.
Tonurile binaurale ar putea ajuta la inducerea relaxării, meditației, creativității și ale altor stări mentale dorite.

Conform relatărilor, tonurile binaurale influențează creierul în moduri mai subtile, prin antrenarea undelor cerebrale și oferă alte beneficii de sănătate, cum ar fi controlul asupra durerii.... ”

Ascult tonuri binaurale de circa 3 ani.
Am fost o persoană extrem de cinică și sceptică în privința oricărei afirmații de genul:

• putem influența creierul (mintea) prin stimuli externi, 
• ne putem schimba personalitatea, caracterul, modul de a gândi și acționa cu ajutorul mesajelor subliminale, tonurilor binaurale și isocronice, etc. 
• ne putem vindeca de boli convingând creierul să creadă că este posibil - ca mai sus

Îți place să citești? 
Mie îmi place să scriu!
Toate cărțile mele se găsesc în mediul online în ambele formate: electronic și de hârtie, tastând în orice motor de căutare „cărți de Cristina G.” sau, pur și simplu, scriind titlul cărții de care ești interesat, urmat de numele meu.

De asemenea, pe Amazon găsești toate cărțile mele în ambele formate - dar asta numai în engleză.
Cărțile în limba română se găsesc pe Amazon numai în format de hârtie.

ATENȚIE
Dacă cumperi cărți de pe Amazon, ai mare grijă la prețul de transport - diferă de la țară la țară.
Achiziționează mai multe odată ca să nu-l plătești.
Cărțile reprezintă grozave idei de cadouri și nu se învechesc niciodată.

PS. Nu trebuie să fie toate ale mele, dar nu m-aș supăra dacă ar fi așa.

În format electronic (mobi, ePub, PDF), cărțile mele în română se găsesc pe:

• Google Books & Play, 
• Draft2Digital, 
• iBooks, 
• Kobo, 
• Scribd, și-n multe alte biblioteci online. Peste tot. Sincer. 

Te invit să te înscrii la scrisoarea ocazională ca să fii ținut la curent cu toate inițiativele mele.
Dacă vrei să te ții în contact cu mine, mă găsești aici:

• https://scriitorcristinag.blogspot.com
• https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P 
• https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
• https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
• https://twitter.com/CristinaGscrie
• https://twitter.com/authorcristinag
• https://www.facebook.com/authorcristinag/
• https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
• Pe YouTube am diferite vlog-uri grozav de amuzante. 

— Câte persoane dragi ai pierdut în viața ta?
— Cum ai afrontat durerea?

Este incredibil de greu pentru mine să scriu acest articol pentru că pe 10 Aprilie 2018 mi-am pierdut tatăl. Am inima încă frântă în milioane de bucăți. Pe 21 Aprilie 2018 ar fi împlinit 83 de ani. Era bătrân tatăl meu. Era bătrân și bolnav. Dar sufăr oricum. Am crezut că o să trăiască veșnic. Of, tată...

Nu am anunțat pe rețelele de socializare pentru că nu am considerat necesar să întristez pe alții. În plus, grija rețelelor nu am avut.
Te rog să nu crezi că aștept mângâiere. Nu te simți obligat să-mi zici un cuvânt cald. Mă doare încă prea tare. Mă rup de plâns când cineva îmi spune ceva despre tatăl meu. Așa cum plâng acum... cu suspine.
Scriu acest articol ca să ajut pe alții. Am învățat ce trebuie să fac ca să accept și să merg mai departe. Să scriu să-mi fac o carieră.

Înainte de tatăl meu, mi-am pierdut un frate care era în floarea vârstei. Nu cred că l-am plâns destul.

Mai înainte de fratele meu, mi-am pierdut bunicile. Aveam dor trei anișori, dar îmi amintesc.

Apoi am pierdut mătuși, unchi, veri și alte rude prin alianță, colegi, profesori, prieteni.

Și tu ai spus adio multor persoane dragi.
— Nu-i așa?

Sunt un om sensibil Ca mulți alții. Poate și ca tine. Nu ai ajuns degeaba aici. Sigur te doare sufletul pentru cineva.
Îmi pare rău. Știu cum e.
Câteodată-ți vine să urli și să dai cu pumnii în tot ce găsești.
Urlă dacă vrei, te poate ajuta. Dar nu urla în public. Oamenii nu pot înțelege prin ce treci. 
Chiar dacă și ei au pierdut pe cineva, tot nu-ți pot înțelege durerea. 

Nu toți reacționăm la fel.
Nu toți simțim la fel.

Sunt al zecelea copil la părinți. După mine am un frate, Sebastian.  Toți cei 9 frați rămași în viață, avem multe trăsături în comun, dar diferite personalități și caractere.

Când tatăl nostru iubit s-a stins din viață, ne-am strâns toți din toate colțurile lumii să-l ducem pe ultimul drum. Nu ne văzusem toți împreună de mai mult de 25 de ani.
Am fost uniți într-o durere copleșitoare. Am crezut că o să murim sufocați în plânsete.

Așa a fost și la fratele nostru, la bunicile și toate celelalte rude, prieteni, colegi și vecini.

Când moare cineva, oricine, nu poți să nu suferi pentru că-ți vin în minte toți cei pe care i-ai pierdut tu.
Ori poate ți se rupe inima de milă de cei ce plâng la căpătâiul persoanei care s-a stins. Plânsul este contagios. Mai ales dacă ești empatic.

Când avem 13 ani, profesoara mea preferată și-a pierdut viața dând naștere unui copil.
Când mi s-a adus la cunoștință asta, aproape am leșinat. A fost de necrezut. Parcă acum îi văd ceilalți doi copii rămași copleșiți de durere. Parcă acum le aud urletele disperate.

***
Eram în Italia când a murit fratele meu. Am aflat dintr-un mesaj vocal. De atunci nu mai am curajul să-mi ascult mesajele vocale.
Parcă acum mă văd, eram cu fratele meu mai mic, Sebastian. Era 4 într-o duminică dimineața. Tocmai ce ne întorsesem de la muncă. Telefonul îmi era descărcat dar aveam nevoie de sonerie și l-am pus la încărcat.
L-am aprins să fixez alarma că trebuia să ne trezim dimineața să mergem la lucru din nou. Aveam 26 de apeluri și 3 mesaje vocale. Am știut că ceva s-a întâmplat, dar nu m-am gândit la fratele meu care nu avea nici 30 de ani.
Am ascultat mesajul si-am albit la față.
Sebi a înțeles. A albit ca și mine și a întrebat cu voce tremurândă: "Cine?"
"Petrică," am murmurat pierdută.
Parcă Sebi a albit și mai tare.
Ne-am uitat în gol până s-a făcut ziuă.
Nu am putut să plângem. Știam că nu am fi fost în stare să ne oprim.
Era duminică, nu puteam merge nicăieri. Nu puteam face nimic duminica că fratele nostru nu era acasă. Era închis unde se găsea el.

Am lucrat acea zi, eram chelneri. A trebuit să zâmbim, și am zâmbit. Nu a știut nimeni nimic. Dar la un moment dat m-am întors înapoi din mijlocul sălii pentru că nu mai puteam să merg și era să scap farfuriile din mână. Am zis că-s obosită.
Apoi ne-am luat 3 zile libere și am plecat. Durerea... nu se poate descrie în cuvinte. Nu cred că l-am plâns destul nici în ziua de azi.

***
— Câte lacrimi trebuie să verși pentru un om care avea toată viața înainte?
O infinitate. Niciodată nu vor fi destule.
Dar trebuie să mergi înainte.
Ai datorii, responsabilități și obligații.
Nu te poți închide într-o cameră singur. Nu poți trage perdelele. Nu poți să abandonezi pe cei ce depind de tine. Nu ai acest drept.
Poate ai copii care au nevoie de tine. Trebuie să le faci mâncare. Să-i încurajezi, să le explici că oamenii merg în cer uneori. Că ăsta-i cursul vieții chiar dacă nu ar trebui să se întâmple așa devreme pentru unii.
Trebuie să le ștergi lacrimile, să-i îmbrățișezi. trebuie să le fii aproape.
Cel care a plecat din lume nu te-a luat și pe tine. Tu mai ai multe de făcut aici și acum.

***
În Italia am cunoscut o femeie care 13 ani după ce și-a pierdut fiul încă plângea ca în prima zi.
Inițial toți îi plângeau de milă, apoi se înfuriau pentru că erau numai lacrimi în ambientul lucrativ. Nu voia să o angajeze nimeni pentru că colegii nu se simțeau bine în compania ei.
Femeia aceasta a încetat să trăiască odată cu fiul ei. Soțul a divorțat de ea pentru că era imposibil să stai sub același acoperământ cu ea.
Ar fi putut canaliza durerea să ajute pe alții, dar a făcut o altă alegere. O alegere destructivă pentru ea și ceilalți.
Nu face la fel ca ea.

***
Durerea nu trece niciodată, dar se estompează în timp dacă alegi să lupți.
Vorbesc din experiență. Știu că acum, dacă ai pierdut pe cineva de curând, cuvintele mele îți par absurde.
Citește mai departe și vezi de ce spun asta.

— Cum treci peste pierderea unei persoane dragi?

"Dă timp timpului." Acesta este primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci.

Plânge!
Unele persoane nu pot plânge. Au inima împietrită din cauza șocului.
Trebuie neapărat să plângi dacă ai iubit acea persoană. Dacă nu o faci, cândva va răbufni toată durerea acumulată. Și va fi mult mai rău. Există riscul să nu-ți mai revii niciodată.
Închide-te într-o cameră, ia fotografiile în mână și uită-te la toate pe rând.
Amintește-ți de clipele frumoase, de fapte făcute împreună, de vorbe, expresii faciale, râsete și plânsete,  de jurăminte și încălcări de promisiuni, de ajutorul și sprijinul la nevoie. Amintește-ți tot și... plânge. Plânge cu hohote. Pe cuvinte, cum face mama. Bocește dacă simți. Nu te sfii, nu te ascunde după deget. Suferi și ai tot dreptul.
Dar nu rămâne acolo. Tu n-ai pierdut ce a pierdut cel care a plecat dintre noi. Tu... mai ai zile.

Sorei mele iubite, Ana, i se umflă tot corpul când plânge. A plâns la capul tatălui meu pentru că l-a iubit nespus, dar nu a putut să-și plângă toată durerea ce simțea. Risca să intre-n șoc și ar fi fost o altă nenorocire. A vrut să ne răscumpere.
Ana a mers la cimitir când totul s-a terminat și a plâns pe cuvinte până când nu a mai avut lacrimi.
Și de atunci e în fiecare zi la mormântului tatălui nostru. Plânge, bocește și se roagă, altfel ar înnebuni.

Plânge și dacă ești bărbat.
— Cine a zis că bărbații nu au dreptul să plângă la o înmormântare?
Frații mei au plâns cu hohote. Mi s-a rupt inima pentru ei pentru că... de obicei nu plâng că, na, sunt bărbați.

Nu acuza pe Dumnezeu și nici pe oameni. 
Asta dacă nu cumva medicii au refuzat să ajute persoana pierdută. În acest caz, ai dreptul să-i acuzi într-o cameră de tribunal.
Dumnezeu n-are vină. Fii rezonabil și obiectiv.

Nu te lua la pumni cu frații, surorile, rudele, etc.
Un funerar nu este momentul potrivit pentru ceartă. Dacă ai ceva să reproșezi cuiva, gândește-te că și acea persoană suferă exact ca tine.
Nu urla și nu arăta cu degetul imediat după ce ai pierdut o persoană dragă.
Nu știi cum se simte persoana pe care ai pică și nu ai niciun drept să te comporți ca un posedat de diavol.

Nu te supăra pe cel/cea care a plecat într-o lume mai bună. 
Nu te-a lăsat singur/ă dinadins.
Nu ți-a lăsat greul pe spate pentru că așa a decis. Și chiar dacă a făcut-o din proprie inițiativă (sinucidere), a fost pentru că a ajuns la limită. Mai mult nu putea să îndure.
Nu a făcut-o pentru că te ura sau pentru că a vrut să te pedepsească. Era mai slab/ă ca tine. A acceptat înfrângerea înaintea ta. Poate avea o boală incurabilă. O adicție, o durere fără margini pe care nu o mai putea suporta. Sau poate mintea îi era împrăștiată.

Oamenii spun multe lucruri fără să se gândească. Deseori o spun la nervi fără să ia în considerare consecințele. Poate ți-a spus că te urăște vreodată. Poate te-a amenințat, dar în final viața ce a luat era a lui/ei.
Tu ai posibilitatea să-ți revii și să duci o viață mai bună.

Pentru cel ce s-a stins totul s-a terminat. Nu va mai vedea niciodată soarele și nu va ma simți picăturile de ploaie pe față, nu va mai mirosi o floare și nici nu va mai mânca un fruct. Pentru el/ea este doar neant. Din pământ venim și în pământ ne-ntoarcem.

Roagă-te. 
Nu știu în ce Dumnezeu crezi tu, ce religie ai și cât de credincios ești.

Ca să te rogi nu ai nevoie de o religie și nici de credință. Te rogi pentru cel sau cea care nu mai este. Te rogi ca să-i fie mai bine unde este acum. Nu ai nevoie de o biserică, nu ai nevoie de martori.

Te rogi la cineva care-i mai presus decât tine. Oricine ar fi acea... persoană, spirit, imagine.


Nu te simți vinovat și nu te acuza pentru că nu ai vizitat destul. Este prea târziu. Asta se referă la părinți și persoane bolnave mai ales.
Știai că toți murim, știai că pentru ei era doar o chestiune de timp și nu i-ai vizitat.
— Cu ce-l/o ajută acum sensul tău de culpă?
Mai degrabă vizitează pe cei rămași, poate pe mama sau pe frați. Numai așa te răscumperi. Nu acuzându-te pentru trecutul ce nu se mai poate repara.

Repară prezentul. Ia măsuri pentru viitor. Nu repeta aceeași greșeală ca apoi să te simți în culpă. Este un cerc vicios. Nu e corect și nu e uman. Nu ajută pe nimeni, dimpotrivă. 

Nu-ți canaliza energia pe lucruri ce ar fi trebuit să spui sau să faci când persoana dragă era în viață. Sau pe lucruri ce ai spus și nu trebuia. 
Ca mai sus, e prea târziu. I le poți spune acum, chiar dacă nu te aude. Du-te la cimitir, destăinuie-te. Dar nici nu trebuie să mergi la cimitir. Cel care nu mai este te poate auzi de oriunde.
Sau așteaptă până te vei reîntâlni.


Sprijină pe cei rămași. Încurajează-i dacă te simți în stare. 
Nu rosti cuvinte fără rost.
Nu te apuca să zici că totul se întâmplă c-un motiv. Că Dumnezeu l-a vrut la el. Că așa trebuia să fie. Este crud și insensibil din partea oricui să facă afirmații de acest gen.

O îmbrățișare face cât o mie de cuvinte. 

Șterge-le lacrimile și plângi cu ei că sigur nu se pot abține. Nu trebuie să se abțină. Au dreptul să plângă. Trebuie să plângă. Vor trece și peste asta.

Dacă persoana era bolnavă, ai putea să spui că acum nu mai suferă. Eu asta-mi spun. Și frații, și surorile mele așa ne alinăm.
Tatăl meu a suferit nespus. Mulți, mulți ani. Și-am suferit cu el până la epuizare. Ne spunem că acum e într-o lume mai bună unde poate merge pe picioarele lui fără să-l doară. E banal dar ajută pentru că vrem să credem asta.

Nimeni nu știe ce este pe lumea cealaltă. Poate nu este nimic.
— De ce să crezi că-i mai rău decât aici? Cine s-a întors să ne spună? Așa zice preotul în biserică? Și-atunci de ce el greșește la fel ca noi? De ce construiesc biserici când nu sunt spitale și școli de-ajuns? De ce refuză să îngroape un om sărac fără plată?

Poate acolo este numai lapte și miere. Poate acolo nu mai ai alergii și albinele te pot înțepa cât vor, nu vei simți durere. Acolo sigur nu sunt doctori și nu mai tremuri doar la gândul că nu se vor uita la tine.


Ajută pe alții. Fă voluntariat, oferă-ți timpul în slujba societății. 
Nimic nu ajută mai mult decât ajutarea semenilor sau a animalelor. Încearcă.


Aruncă-te în muncă. 
Cum fac eu și mulți alții. Dar dă-ți timp să-ți amintești. Plângi până nu mai ai lacrimi. Apoi întoarce-te la muncă. Și tot așa. Nu amâna să simți durerea toată.



Se spune că durerea crează monștri.
Este adevărat. Am văzut-o cu ochii mei. Ai văzut și tu.
Cazurile sunt multe, mult prea multe, la tot pasul chiar. De parcă numai ei ar suferi. De parcă numai ei ar avea inima ruptă. De parcă numai ei ar fi pierdut pe cineva. De parcă numai ei ar fi slabi.

Nu știi niciodată ce-i în sufletul unei persoane. Nu fi arogant și nu fi convins că ce gândești tu este adevărul absolut.

Adevărul are multe feți.

Nu bănui, nu acuza și nu fi convins că știi ce gândește celălalt.
— Te cunoști pe tine atât de bine încât să te ocupi de mintea altuia?

Adevăr îți spun: să fii rău este o alegere, nu o consecință. Eu asta proclam până la sfârșitul zilelor. Nimeni nu are puterea să te facă să devii rău. Nimeni nu-ți poate impune să abuzezi de alții, să-ți bați joci, să iei în derâdere, să umilești, să discriminezi și să distrugi animale, oameni și lucruri. Nu te ascunde în spatele durerii.
Tu ești stăpânul sentimentelor tale. Asume-ți responsabilitatea acțiunilor.  

Scriu o carte de auto-ajutor despre asta, să te înscrii la scrisoarea ocazională dacă vrei să fii anunțat când iese.
În plus, sunt pe cale să public și o autobiografie intitulată Amintiri din Copilăria Comunistă - Epoca de Aur. 
Mulți dintre cititorii mei le vor primi cadou prin intermediul unor concursuri.

Te rog să notezi că înscrierea va fi pe eumerit.blogspot.com. Asta pentru că vreau să-ți ofer cea mai bună experiență posibilă. Dacă am prea multe liste, risc să greșesc undeva.

Nu te rețin mult astăzi.
Am scris 7 postări diferite pe 7 dintre blogurile mele, dar mai am încă multe de zis pe această temă.

Indiferent dacă ești într-o relație sau iubești pe cineva, această zi poate fi specială dacă tu vrei.
Poți face multe dacă nu alegi să te îmbeți și să-ți plângi de milă.

Toți avem nevoie de iubire și mulți duc lipsă.
— Dacă toți am alege să ne drogăm ori să bem până cădem sub masă, atunci ce ne separă de animale fără creier?

• Îmbrățișează pe cineva care are mai mare nevoie decât tine,
• Spune un cuvânt frumos unui coleg care are probleme, 
• Șterge-i lacrimile unui bătrân uitat de lume, 
• Oferă un sandviș unui om flămând, sau o bucată de pâine unui animal nevinovat. 

Împrăștie iubire și-ntr-o zi se va întoarce înapoi. Dă și îți va fi dat.