Cine-i vinovatul? Respectul în relații nu este opțional

Oricine ai fi (prieten, vecin, frate, soră, cititor fidel) te rog să citești această postare.
Aș dori ca toată lumea să citească aceste rânduri pentru că am petrecut aproape toată viața studiind oamenii, comportamentul și relațiile lor, și știu ce vorbesc.
Am vrut să mă fac psiholoagă dar viața a vrut altfel. Prin "viață" mă refer la mine. Că numai eu am putut să decid ce și cum... M-am lăsat dusă de val și am pierdut marea justă.

Părinții mei sunt împreună de la 18 ani, acum având (amândoi) venerabila vârstă de 82 de ani.
— Câți ani sunt?

64. Tare, nu?
— Au avut parte numai de zile senine?
Nici pe de parte. Se certau ca buhaii în codru (câteodată) că ne venea să ne luăm câmpii.
Am 6 surori toate măritate și la casa lor. Eu mi-s singura fată bătrână... dacă mă mai pot numi așa la 42 de ani. Mi-s femeie-n toată regula... dar nu mă consider bătrână.
— Te-ntrebi de ce nu m-am măritat?
M-a pus naiba să studiez oamenii și relațiile și m-am speriat îngrozitor. Aveam vreo 7 anișori când m-am hotărât să nu mă mărit niciodată. Asta dacă nu găsesc un om exact ca mine.
— Unde să găsesc?! Ce, trăim în filme? Și uite că a trebuit să-mi mențin promisiunea ce mi-am făcut singură.

De când eram copil mă uit în jur și mă crucesc de modul în care se tratează soții/partenerii între ei.
La început e numai lapte și miere și chiar de se ceartă, se-mpacă repede că... dacă pleacă la alta/altul?

Femeile speră și se conving singure că bărbații se vor schimba cu timpul... vor nu vor. Însă bărbații nu numai că nu se schimbă, dar îți scot și ochii c-ai vrut să-l iei înainte.

Bărbații cred că atracția sexuală va dura toată viața. Ei visează că partenera va face sex cu ei oricând și oriunde poftesc, așa cum se întâmplă înainte de căsătorie.

Ambele părți sunt convinse că ei nu sunt ca toți ceilalți. Își vorbesc și se alintă jurând-și iubire, fidelitate, sinceritate și apreciere eternă. Dar, după numai 2 ani (care mai mulți, care mai puțini), se ceartă și se-njură ca-n codru întrebându-se cum naiba au putut fi atât de proști, orbi și creduli. Bărbatul o acuză pe femeie că l-a prins în capcană, femeia îl acuză pe bărbat că s-a schimbat/că nu mai e ăl ce era când l-a cunoscut.

Ambii greșesc, și ambii au dreptate. Bărbații nu se schimbă că vrem noi, femeile, ei se schimbă numai când iubesc și numai din proprie inițiativă. Dacă trebuie să-l bați la cap să nu mai facă x, y, z, pentru că te rănește și el tot o face, e clar că-l doare-n treișpe-paișpe de tine. Ba-ți spune că dacă nu-ți place, să pleci că muieri sunt destule. Și asta după și ani și ani de căsătorie.

Bărbați și femei: Respectul în căsătorie nu este o opțiune! Este o datorie!— Când v-ați luat, ce ați jurat? Dacă nu pe cruce, vouă înșivă?

Va urma!

***

— Vrei să-ți îmbunătățești pronunția în engleză?
Nimic mai simplu. Citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare pentru cel puțin 10 minute pe zi.
Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.
Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie, este un cont pe Amazon.com.

Dacă te lasă inima să mă susții, vizitează-mă pe authorcristinag.blogspot, Amazon, Goodreads și unde mai crezi tu.
— Dacă-ți plac cărțile mele, de ce nu lași o recenzie?
Caută-mi numele – author Cristina G. – în Google (sau orice alt motor de căutare ce folosești tu).
Sunt peste tot.
Da, și văd ce faci, să știi. :p