Requiem


Pentru cei ce nu mai sunt
Azi, aprind o lumânare
Că-i port în suflet și în gând
Iar inima încă mă doare.

Aș vrea să știu că le e bine,
Că poate acolo suferința nu există,
Că nu e ca prin țări străine
Unde ticăloșia este prim-solistă.

Dar asta-i viața pe pământ,
Și n-avem de ce să ne plângem
Căci până la deznodământ
Noi toate dogmele înfrângem.  

Vă las acum cu bine și iubire,
O rugăciune murmur fără șir,
Prinos omagiu și veșnic-amintire
Chiar dacă nu-s cu ei la cimitir. 


Cristina G.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu