Pentru cei ce nu mai sunt
Azi, aprind o lumânare
Că-i port în
suflet și în gând
Iar inima încă mă
doare.
Aș vrea să știu
că le e bine,
Că poate acolo suferința
nu există,
Că nu e ca prin
țări străine
Unde ticăloșia este
prim-solistă.
Dar asta-i viața
pe pământ,
Și n-avem de ce
să ne plângem
Căci până la
deznodământ
Noi toate dogmele
înfrângem.
Vă las acum cu bine
și iubire,
O rugăciune
murmur fără șir,
Pios omagiu și
veșnic-amintire
Chiar dacă nu-s
cu ei la cimitir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu