Despărțirile dor

Eu... de sfântul Valentin, Dragobete, Crăciun, Anul Nou, și tot așa am fost mereu singură.
Nu știu cum s-a întâmplat.
Chiar dacă eram într-o relație, tot singură petreceam.
N-am idee de ce și cum.

Sunt o romantică fără pereche dar iubiții mei au fost exact opusul. Habar nu aveau ce-i aia o candela parfumată...
Unde i-oi fi găsit nu știu.
Deseori îmi zic că nici dacă căutam cu lumânarea nu găseam ființe mai reci și insensibile.
Probabil asta zic și ei despre mine.
Hmm... numai că eu nu sunt nici rece nici insensibilă. Măcar de-aș fi. Dar na...

Mi-ar fi plăcut să sărbătoresc și eu ca toată lumea... ori aproape toată lumea, însă nu mi-a fost dat.

— Și ce crezi?
Anul ăsta tot singură sunt.
Însă măcar acum am scuza că nu am fost într-o relație de vreo 3 ani. Sau 4. Chiar nu mai țin minte.
Dar stai, nu numai că nu am fost într-o relație, chiar nu "m-am văzut" sau ieșit cu nimeni, nimeni în acești ani.

— Voi muri oare dacă petrec singură?
Nicidecum! Sunt atât de ocupată că n-am timp să respir.

Dar îmi dau seama că pentru unii este greu să fii singur. Mai ales dacă abia te-ai despărțit și persoana iubită e deja cu altcineva.
Chiar îmi pare rău. Sincer. Te înțeleg și aș vrea să te ajut.

Știu că nu toată lumea se gândește și pune preț pe sărbătoarea asta două Valentine s day și Dragobete.

Dar dacă ești aici cred că-ți pasă cumva. Nu știu dacă ar trebui sau nu, dar așa merg treburile.
În definitiv și la urma urmei, Iubirea este Totul. Chiar așa cred.
Fără iubire e greu.

Uite ce să faci ca să nu te apuce disperarea. Iar dacă te apucă, dă cu pumnul în perne.
Nu ești singur/ă. Sunt mulți în situația asta.
Dar știu că asta nu te ajută.

Fată/femeie, băiat/bărbat eu îți zic că vei supraviețui. Așa cum ai făcut-o mereu.

Pregătește o sticlă cu ceva tărie. Personal aș bea un vin spumos.

Nu zic să te îmbeți. Chiar te rog să nu o faci. Bea cu măsură. Dacă crezi că-ți va fi mai ușor dacă bei până faci pipi pe tine... știi bine că nu e așa.
Când ești beat, poate să doară mai tare. Iar a doua zi oricum te căiești.

Cumpără o groază de chipsuri, ciocolată (dulciuri în general). Nu în formă de inimă.

Da, mă, da. Eu care stau departe de așa ceva mai tot timpul, când e vorba să-mi hrănesc sufletul/inima, mănânc tot ceea ce mă face să mă simt mai bine.

Da, te-ngrași că doar nu ești de lemn, însă poți să slăbești. Alergi de-ți merg fulgii.

Aleargă de dimineață. Fugi până nu mai poți. Dacă poți face box (la sală), ar fi și mai bine. Boxul este cel mai de-stresant sport din toate.

Nu te bate cu lumea. Nu e vina nimănui că ești singur/ă. Așa a fost să fie. Nu te certa și nu urla. Fii om.

Pregătește ceva filme de comedie, ori dimpotrivă, de tragedie.

Cam toate-s de dragoste. Mama lor. Dar se găsesc și fără cupluri și altele.

Jackie Chan te poate ajuta.

The Shawshank Redemption - este unul dintre cele mai tari filme făcute vreodată. O tragedie cu o lecție de viață grozavă.

Dar cel mai important este să stai departe de rețelele de socializare. Mai ales dacă fostul/fosta este fan și-și etalează noua achiziție cu nonșalanță.

Nu fi snob și gelos. Îți faci rău degeaba! Nu cumva să-i trimiți mesaje disperate încercând să-i strici ziua.
— Dacă ai fi tu în locul ei/lui, ți-ar plăcea ca fostul/a să te bată la cap după ce totul s-a încheiat?
Fii rezonabil/ă și fii BĂRBAT. Chiar dacă ești femeie. Man up!

Te asigur că va trece și ziua asta. Așa cum trec toate.

***

— Studiezi Engleză și vrei să-ți îmbunătățești pronunția?
Citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare pentru 10 minute pe zi.
Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.
Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie este un cont pe Amazon.com.

***

— Te-ai abonat la scrisoare?
Cum adică, Nu?
Tu glumești!
Apasă aici, lasă-ți email-ul și primești Gratuit 10 Metode/Remedii/Tratamente Naturiste – plus câteva idei si recomandări prețioase – în format PDF.
Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.

Te rog să notezi că înscrierea va fi pe eumerit.blogspot.com.

***

Dacă te lasă inima să mă susții, vizitează-mă pe authorcristinag.blogspot, Amazon, Goodreads și unde mai crezi tu.
Iar dacă-ți plac cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie?
Caută-mi numele – Cristina G. – în Google (sau orice alt motor de căutare ce folosești tu).
Sunt peste tot.
Da, și văd ce faci, să știi. :p

Multă baftă!

90% dintre fotografiile de pe toate blogurile mele sunt de pe Pixabay.com

Mă uit în jur, cum am zis în postarea precedentă, și mă crucesc de cum se comportă soții între ei.
In unele căsnicii, femeia-i naiba, în altele, bărbatul. Și mai sunt și acele căsnicii unde amândoi sunt săbii tăioase.

Unele femei își înșeală soțul cu orișicine și acasă îi ignoră nevoile soțului. Îl trimit în străinătate obligat forțat ca să se poată desfășura în voie.

Unii bărbați o țin pe femeie ca și cum ar fi o sclavă, de exemplu.

Fă-mi de mâncare pentru a doua zi la lucru,
Prepară-mi hainele,
Trezește-mă dimineața să merg la lucru că eu nu aud ceasul,
Așteaptă-mă cu mâncare caldă pe gustul meu că dacă nu te rup în bătăi,
Cumpără-mi o sticlă de ceva (vin, bere, țuică) și servește-mă ca la restaurant că eu sunt obosit - am fost la muncă iar tu ai stat acasă,
Dacă s-a îngrășat, îi spune verde-n față că-i ca o balenă și nu mai seamănă cu foto-modelul cu care s-a-nsurat de-l invidiau toți.
etc.

Nu am cum să menționez toate absurditățile ce văd/observ și aud pe la unii. Ți se face rău efectiv.

— Băi, femeia s-o fi îngrășat, dar tu te-ai uitat în oglindă? Cum arăți, mă'? Tot ca la 20 de ani? Numai ea s-a schimbat? Cine te crezi tu? Asta ai jurat pe cruce?

Un lucru pot să zic cu certitudine:

Cei care sunt într-o relație și visează la o persoană cunoscută pe rețelele de socializare/site-uri de întâlniri/pe telefon, nu își dau seama cât sunt de neghiobi.

Dacă ajungi să-ți lași soțul/soața, pe o persoană ce se află după un monitor, îți vei da seama degrabă că nu are colaci în coadă. În doi timpi și trei mișcări, vei regreta decizia ce ai luat în mod pripit. Îi vei găsi alte sau chiar aceleași defecte, ori poate mai multe.

Și-atunci vei acuza noua persoană că ea-i vinovată, și tu ești un sfânt/ă.

Și mergi înainte așa acuzând și dând vina mereu și mereu pe altcineva.

Că așa suntem noi, oamenii, vedem paiul din ochii tuturor, dar ignorăm bârna din ochiul nostru.

Mai sunt și acei oameni care visează la un partner/ă pierdută cu ani în urmă. Nimic nu-i bun în relația ce trăiesc. Ar fi fost superb să fi fost cu ea/l.

Regretă greșelile trecutului ignorând motivele acelor greșeli.

Se uită la o poză ținută-n buletin și la fiecare problemă cu care se-ntâlnesc în relația în care este, își blestemă soarta în loc să caute soluții la problemă.

Dă vina mereu pe celălalt dar el/ea nu face nimic să facă relația să meargă bine.

"Era mai bine dacă m-aș fi căsătorit cu cutare sau cutare. Sunt sigur/ă că altfel ar fi fost viața mea.

Uită-te și tu ce bine-i merge ei/lui. Ce fericiți par... Ar fi trebuit să fiu eu cu ea/el. Nu cu cine sunt acum. Ce-am făcut eu oare?"

Nu, serios!

— Atunci de ce nu ești? Nu cumva v-ați despărțit sau nici măcar n-ați fost împreună? De ce visezi la cai verzi pe pereți? Oare nu-i pentru că nu-ți vezi propriile defecte și nu ești în stare să-ți asumi responsabilitatea propriilor acțiuni? Nu-i oare că alergi după vrabia de pe gard?

Nimeni nu știe cum ar fi fost relația cu o persoană cu care n-ai avut decât o relație de scurt timp și cu care n-ai fost căsătorit/ă!

Nimeni nu știe cu precizie cum ar fi/fost o relație cu cineva de după un monitor sau de la celălalt capăt al telefonului.

Dar cel mai rău este că nici nu-ți dai seama de ce norocos ești să fii cu cine ești în acest moment. Bineînțeles, asta dacă nu ești cu un alcoolizat, un bătăuș, leneș/femeie de moravuri ușoare, profitoare și altfel de lepădături.

În cele mai multe cazuri, în momentul în care te căsătorești cu cineva și trăiești mai mult de 5-6 ani, toate miturile cad. Multe calități se transformă-n defecte de nesuportat.

Oricine ar fi!

Femeie care visezi la un bărbat dintr-o poză care-ți face complimente. Care-ți zice cât ești de frumoasă așa cu kilograme în plus... Când te-ai dus la el, după 1 lună (mai mult sau mai puțin) se transformă în bărbatul ce ai lăsat acasă. Parcă-s frați gemeni, ba chiar mai rău.

Bărbat care te uiți galeș la una care-și critică și acuză bărbatul în fața unui necunoscut, de unde știi că muierea aia zice adevărul? De unde știi că nu ea e dracu? Că zice ea? Păi dacă ar zice nevasta ta despre tine ce zice asta acum, cum te-ai simți și cum ți-ai ciufuli nevasta?

Măi, oamenilor, v-ați jurat fidelitate, respect și iubire. De ce acum vă uitați după alții/altele? Dacă nu ești fericit/ă, nu ești obligat să stai într-o relație. Dar nu da vrabia din mână pe cea din gard că amândouă-s la fel!

— Tu îți dai seama sau nu? Ți-ai pus aceste întrebări și multe altele? Ți-ai pus întrebările corecte sau ești mut și surd?

Da, nu sunt căsătorită, dar tocmai chestiile ce-am descris, m-au făcut să stau departe de așa ceva.

Dacă te-ai căsătorit cu cineva pe care nu-l iubeai, este o greșeală ce trebuie să ți-o asumi. Viața nu-i Bollywood!

Dacă te-ai căsătorit crezând că vei fi mereu fericit, de pe ce planetă ai venit? Ce-ai fost orb și deodată vezi?

Dacă te-ai căsătorit cu cineva cu care era clar că nu ești compatibil... Cine te-a pus? Ce crezi că ești într-o carte și partenerul/a se schimbă de dragul tău? Păi ai uitat că te-a plesnit înaintea nunții?

Fără compromisuri nu faci nimic. Dar înainte de compromisuri, este asumarea greșelilor, a acțiunilor și a faptelor.

Dacă dai vina pe ea sau pe el visând la altcineva, nu vei fi niciodată fericit/ă. Cu nimeni!

***

— Vrei să-ți îmbunătățești pronunția în engleză?
Nimic mai simplu. Citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare pentru cel puțin 10 minute pe zi.
Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.
Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie, este un cont pe Amazon.com.

Dacă te lasă inima să mă susții, vizitează-mă pe authorcristinag.blogspot, Amazon, Goodreads și unde mai crezi tu.
— Dacă-ți plac cărțile mele, de ce nu lași o recenzie?
Caută-mi numele – author Cristina G. – în Google (sau orice alt motor de căutare ce folosești tu).
Sunt peste tot.
Da, și văd ce faci, să știi. :p

Imagine de pe Pixabay

Oricine ai fi (prieten, vecin, frate, soră, cititor fidel) te rog să citești această postare.
Aș dori ca toată lumea să citească aceste rânduri pentru că am petrecut aproape toată viața studiind oamenii, comportamentul și relațiile lor, și știu ce vorbesc.
Am vrut să mă fac psiholoagă dar viața a vrut altfel. Prin "viață" mă refer la mine. Că numai eu am putut să decid ce și cum... M-am lăsat dusă de val și am pierdut marea justă.

Părinții mei sunt împreună de la 18 ani, acum având (amândoi) venerabila vârstă de 82 de ani.
— Câți ani sunt?

64. Tare, nu?
— Au avut parte numai de zile senine?
Nici pe de parte. Se certau ca buhaii în codru (câteodată) că ne venea să ne luăm câmpii.
Am 6 surori toate măritate și la casa lor. Eu mi-s singura fată bătrână... dacă mă mai pot numi așa la 42 de ani. Mi-s femeie-n toată regula... dar nu mă consider bătrână.
— Te-ntrebi de ce nu m-am măritat?
M-a pus naiba să studiez oamenii și relațiile și m-am speriat îngrozitor. Aveam vreo 7 anișori când m-am hotărât să nu mă mărit niciodată. Asta dacă nu găsesc un om exact ca mine.
— Unde să găsesc?! Ce, trăim în filme? Și uite că a trebuit să-mi mențin promisiunea ce mi-am făcut singură.

De când eram copil mă uit în jur și mă crucesc de modul în care se tratează soții/partenerii între ei.
La început e numai lapte și miere și chiar de se ceartă, se-mpacă repede că... dacă pleacă la alta/altul?

Femeile speră și se conving singure că bărbații se vor schimba cu timpul... vor nu vor. Însă bărbații nu numai că nu se schimbă, dar îți scot și ochii c-ai vrut să-l iei înainte.

Bărbații cred că atracția sexuală va dura toată viața. Ei visează că partenera va face sex cu ei oricând și oriunde poftesc, așa cum se întâmplă înainte de căsătorie.

Ambele părți sunt convinse că ei nu sunt ca toți ceilalți. Își vorbesc și se alintă jurând-și iubire, fidelitate, sinceritate și apreciere eternă. Dar, după numai 2 ani (care mai mulți, care mai puțini), se ceartă și se-njură ca-n codru întrebându-se cum naiba au putut fi atât de proști, orbi și creduli. Bărbatul o acuză pe femeie că l-a prins în capcană, femeia îl acuză pe bărbat că s-a schimbat/că nu mai e ăl ce era când l-a cunoscut.

Ambii greșesc, și ambii au dreptate. Bărbații nu se schimbă că vrem noi, femeile, ei se schimbă numai când iubesc și numai din proprie inițiativă. Dacă trebuie să-l bați la cap să nu mai facă x, y, z, pentru că te rănește și el tot o face, e clar că-l doare-n treișpe-paișpe de tine. Ba-ți spune că dacă nu-ți place, să pleci că muieri sunt destule. Și asta după și ani și ani de căsătorie.

Bărbați și femei: Respectul în căsătorie nu este o opțiune! Este o datorie!— Când v-ați luat, ce ați jurat? Dacă nu pe cruce, vouă înșivă?

Va urma!

***

Credit image Pixabay

Nu o să te mint, să uiți pe cineva este greu, foarte greu.
Mai ales când te încăpățânezi, dinadins sau nu, să te gândești permanent la persoana iubită și pierdută.
Dar nu-i imposibil.

Așa cum am scris și pe blogul eumerit.blogspot.ro, mulți (și multe) preferă să se plângă de suferință, în loc să caute metode de a învinge sau trece peste.
Aproape orice om de pe planetă a suferit o decepție în viață și, după cum vezi, majoritatea a supraviețuit.
Să te ucizi din dragoste pierdută este un act extrem pe care unii mai slabi, din nefericire, au ales să-l facă. Dar nu o să intru în detalii pe acest subiect delicat.

Bineînțeles că atunci când ne despărțim când suntem încă îndrăgostiți avem impresia că nu putem trăi fără persoana iubită.
Fiecare zi este un chin teribil și-am prefera să nu mai simțim nimic decât aceea durere.

— Tu, care ai trecut o dată prin asta, cum de nu ai învățat din prima experiență că nimeni nu moare din dragoste? De ce iar crezi că nu vei mai găsi pe nimeni ca ea sau ca el?

Să fiu sinceră, dacă aceea persoană te-a făcut să suferi, de ce ai vrea să mai găsești pe cineva tot așa?

Dacă citești comentariile la postarea menționată mai sus, vei vedea cât de mulți oameni suferă la fel după fiecare despărțire.
Trebuie să recunosc că și eu am suferit de 2 ori de credeam că mă ia naiba și nu alta. Mă gândeam ca o posedată (de diavol) că n-am să mai găsesc niciodată pe cineva ca el... însă nu reușeam să mă gândesc la suferința incredibilă ce mi-a procurat de am ajuns la despărțire.
Am iubit din nou și, ani după, am râs cu lacrimi de gândurile mele nesăbuite.

Sunt cazuri în care o relație pare fericită și cazi din cer când partenerul/partenera îți trimite un sms în care-ți zice cu răceală că totul s-a terminat, că are pe altcineva: "și lasă-mă-n pace!"
Aici deopotrivă cu durerea se instalează și confuzia.
— De ce nu mi-a zis nimic? M-aș fi putut schimba, aș fi făcut orice numai să nu îl/o pierd.
Dacă ai fi cinstit/ă cu tine, ai admite că nu s-ar fi rezolvat nimic.
Însă suntem slabi și ne complacem în durere. Dăm vina pe una și pe alta, suntem supărați pe prieteni și familiari care nu ne-au arătate semnele unei relații șubrede.
— Oare nu este datoria ta să vezi aceste semne? Dacă te-a lăsat, motive au fost, dar cel mai crunt adevăr de acceptat este faptul că (poate) nu te-a iubit de la început.

— Ce putem face când avem impresia că viața ni s-a sfârșit odată cu relația?
Multe și mărunte. Toate grele, de aceea îți trebuie voință și răbdare.

Cum am scris și-n postarea http://eumerit.blogspot.ro/2013/05/cum-sa-uiti-pe-cineva.html,

În primul rând, debarasează-te de orice obiect/amintire de la persoana iubită și pierdută. Cadourile ori i le dau înapoi, ori le dai de pomană unor oameni pe care n-ai șanse să-i întâlnești. Nu continua să dormi cu pozele-n fața ochilor și cu fularul la gât și vara.

Șterge-l/o din lista de prieteni de pe rețele de socializare și nu te duce pe pagina ei/lui să vezi ce, când, cum și cu cine face x, y, z.

Evită să frecventezi aceleași localuri unde mergeai cu el/ea.

Fă-ți alt cerc de prieteni și nu-i menționa numele.

Crează o listă cu toate defectele persoanei iubite care te scoteau din sărite. Scrie orice amintire în care te-a făcut să plângi dintr-un motiv sau altul. Nu te încăpățâna să susții sus și tare că n-o să te vindeci niciodată și să te gândești la momentul în care v-ați sărutat prima dată. Scrie numai tragediile și citește-le cu voce tare până te apucă nervii. Iară, și iară, și iară. Până uiți de iubire falsă și murdară.

Dar astea, și altele, le-am mai scris eu în alte postări și alții le-au dezvoltat pe alte blog-uri și site-uri.

În acest post vreau să-ți dau alte idei pe care să le pui în practică când suferi din iubire.

Cum uiți pe cineva - 5 Sfaturi Practice și Simple de Cristina G.

1. Internetul este o sursă infinită de ajutor gratuit. Numai să nu vrei să te vindeci:

Citește articole pe acest subiect așa cum faci acum. Însă nu te fixa pe comentariile celor care se simt ca tine, concentrează-te pe soluții!

Înscrie-te pe forumuri de ajutor reciproc. Discută și fii înțelegător cu ceilalți. Să nu crezi că ești singurul care suferă. Să nu crezi că nimeni nu te înțelege. Nu ești singur/ă, din nefericire. Ca tine sunt încă prea mulți. De aceea și blog-ul acesta dedicat despărțirilor și decepțiilor în dragoste.

Intră pe YouTube și ascultă programe audio care conțin tonuri izocronice, bătăi binaurale, mesaje subliminale cum ar fi acesta: https://www.youtube.com/watch?v=fzQCXbqQPhg.

2. Oferă-ți timpul liber în serviciul societății/comunității. Ajută-i pe bătrâni, orfani și oameni în dificultate.

Dacă au casă dar nu se pot mișca sau se mișcă greu:

Du-te și fă-le cumpărăturile, ia-le rețetele de la doctor și farmacie.
Fă-le curățenie în casă.
Plătește-le facturile sau repară-le televizorul (telecomanda).
Ajută-i să-și găsească rudele pierdute.
Dar cel mai important, stai cu ei de vorbă. Citește-le o istorie, ascultă-le povestea vieții.

Dacă sunt orfani, dă-le jucării, cumpără-le dulciuri și fructe exotice sau autohtone.

Dacă sunt fără adăpost, oferă-le o pătură pe care nu o mai folosești.

3. Adoptă un animal de companie. O pisică poate nu cere chiar așa de multă responsabilitate. Nu trebuie să o duci afară în creierul nopții și să îi strângi de pe urmă nevoile. Învaț-o de mică unde să se ușureze și cum să se comporte civilizat, pe cât posibil, evident. Nu cumva să-ți reverși necazul asupra ei tratând-o ca pe pe un obiect la dispoziția ta. Animale au suflet, simt și gândesc exact ca noi, doar că nu se exprimă pe limba noastră.

4. Apropie-te de părinți, rude, prieteni. Petrece mai mult timp cu ei. Ascultă-le nevoile și sprijiniți-vă unul/a pe altul/a.

5. Ocupă-ți timpul cu fapte, acte și comportamente folositoare ție sau altora. Sunt sigură că ai avut un vis când erai mic/ă.
Poate ai fi vrut:

Să deschizi un blog.
Să compui poezii.
Să scrii o carte. Cartea vieții tale de exemplu. Scrie-ți suferința și citește-o cu voce tare.
Să-nveți să faci origami.
Să croșetezi, împletești, coși, țeși, etc.
Să inventezi un joc sau o aplicație.
Să sculptezi.
Să faci oale de lut.
Să faci poze cu gust (nu selfie aiurea). Fotografiază bătrâni, animale, păsări în ipostaze delicate și participă la concursuri cu ele. Poate câștigi ceva. Asta-i valabil și pentru poezii, cărți, povești nemuritoare. Nici nu știi de unde sare iepurele.

Și așa mai departe. Sunt multe lucruri ce-ai putea să faci în loc să stai pe spate și să te uiți pe tavan sau perete. Eu nu le pot enumera pe toate, că numai tu știi ce-ai în cap.

Eu m-am apucat de scris și compus poezii tragice, dar cel mai mult amuzante.

Mai întâi am scris pe caiete aiurea... cu care m-am șters apoi la fund că nu se găsea hârtie igienică pe vremea comuniștilor. Glumesc, bre, doar n-am 80 de ani. Mai am câțiva ani și ajung și-acolo,
După aceea am scris pe blog-uri,
Apoi m-am dat pe scris romane de dragoste, biografii, cărți de auto-ajutor și dezvoltare personală cum ar fi: It's Never Game Over. Dacă citești în engleză, stai cu ochii pe cartea asta (sau pe blogurile mele) că este gratuită o dată la trei luni. Dacă ții cu tot dinadinsul să-ți întorci cuțitul în rană, citește istoriile despre iubiri bolnave pierdute în: Half my Age Plus Seven.

Voi scrie alte postări pe această temă.
Acest blog este dedicat exclusiv despărțirilor și suferinței din dragoste. Aceasta include și pierderea ireversibilă a cuiva drag, adică plecarea din această lume.

Am doi frați care au trecut la cele veșnice. Plus, o grămadă de alte rude apropiate cum ar fi toți bunicii, mătuși, unchi, veri, verișoare și prieteni. Știu ce se simte când se întâmplă asta.

Dacă nu ai citit postarea de pe blogul eumerit.blogspot (link-ul la început), te invit să o faci acum. A fost și este de folos multor oameni suferinzi.

Lasă un comentariu dacă ai întrebări și ai dori un cuvânt de încurajare.

Nimeni nu e singur/ă, însă trebuie deschisă ușa inimii.

Capul sus! Mâine este o altă zi.

Deși ziua oficială laică a Păcii este sărbătorită pe 21 septembrie, în fiecare an, pe 1 Ianuarie se sărbătorește un altfel de Zi a Păcii.
Această dată a fost dorită, creată și inaugurată de Papa Ioan Paul II în 1967. De atunci s-a sărbătorit în fiecare an, în special (evident) de creștinii romano-catolici.
Fiecare papă a transmis un mesaj de iubire tuturor creștinilor (și oamenilor de pe pământ), dar mai ales tuturor șefilor de stat să facă tot în putință să se instaleze și să mențină pacea pentru țara lor.

Anul acesta mesajul este pentru sprijinirea și acceptarea refugiaților și imigranților.
Papa a zis ceea ce noi știm foarte bine: suntem toi frați. Orice refugiat ar putea fi o rudă de a ta directă.
Refugiatul ai putea fi tu.
— Nu?
Imigrantul sunt eu și fratele, iubitul, copilul tău.
— Cum te-ai simți dacă ai fi discriminat, înjurat și tratat fără niciun respect?

Eu știu că nu m-am simțit bine. A fost absolut îngrozitor chiar. Un infern pe pământ pe care l-am descris în cartea Ten Years in Italy, Thee Weeks a Human.

Toți arătăm cu degetul și pe unul și pe altul, însă nu ne vedem pe noi. Cum zic românii (pe aproape): "Nu vedem bârna din ochii noștri, dar vedem scobitoarea din ochii tuturor."

Mulți sunt vinovați de instigare a urii, însă cumva, dintr-un motiv pe care nu reușesc încă să-l înțeleg, nu-și dau seama de ceea ce fac. Chiar dacă le spui în față, le explici că nu-i frumos și nu-i corect, ei toți nu recunosc că fac rău. Ba te acuză pe tine de acuzare pe nedrept.

Orice crezi tu, orice ești convins că știi mai bine decât toți, să fim oameni nu se-nvață la școală. Niciun profesor, maestru, preot, antrenor poate să-ți impună să te comporți nu așa cum zice Dumnezeu, dar cum ar trebui să facă un om care are suflet.

Mulți avem doar înfățișarea de om, comportamentul este mai josnic decât se poate spune în cuvinte.

Frații, părinții luptă între ei și fiecare zice că are dreptate. Și poate că așa este. În acest caz, dacă nu se poate ajunge la o înțelegere, distanța ar putea aplana unele conflicte.

Să renunți la familie este incredibil de greu, dar dacă familia te ucide, tu trebuie să lupți pentru viața ta.

Eu îți doresc pace în suflet, ție, celor dragi, străinilor și tuturor oamenilor din lume.

Nu uita că orice arunci în univers, se întoarce înapoi.

Împrăștie iubire și iubire vei primi. Poate nu imediat, dar la un moment, când ești mai disperat.

Nu ignora puterea și capacitatea de a reacționa a universului.