Despărțirile dor

Nu o să te mint, să uiți pe cineva este greu, foarte greu.
Mai ales când te încăpățânezi, dinadins sau nu, să te gândești permanent la persoana iubită și pierdută.
Dar nu-i imposibil.

Așa cum am scris și pe blogul eumerit.blogspot.ro, mulți (și multe) preferă să se plângă de suferință, în loc să caute metode de a învinge sau trece peste.
Aproape orice om de pe planetă a suferit o decepție în viață și, după cum vezi, majoritatea a supraviețuit.
Să te ucizi din dragoste pierdută este un act extrem pe care unii mai slabi, din nefericire, au ales să-l facă. Dar nu o să intru în detalii pe acest subiect delicat.

Bineînțeles că atunci când ne despărțim când suntem încă îndrăgostiți avem impresia că nu putem trăi fără persoana iubită.
Fiecare zi este un chin teribil și-am prefera să nu mai simțim nimic decât aceea durere.

— Tu, care ai trecut o dată prin asta, cum de nu ai învățat din prima experiență că nimeni nu moare din dragoste? De ce iar crezi că nu vei mai găsi pe nimeni ca ea sau ca el?

Să fiu sinceră, dacă aceea persoană te-a făcut să suferi, de ce ai vrea să mai găsești pe cineva tot așa?

Dacă citești comentariile la postarea menționată mai sus, vei vedea cât de mulți oameni suferă la fel după fiecare despărțire.
Trebuie să recunosc că și eu am suferit de 2 ori de credeam că mă ia naiba și nu alta. Mă gândeam ca o posedată (de diavol) că n-am să mai găsesc niciodată pe cineva ca el... însă nu reușeam să mă gândesc la suferința incredibilă ce mi-a procurat de am ajuns la despărțire.
Am iubit din nou și, ani după, am râs cu lacrimi de gândurile mele nesăbuite.

Sunt cazuri în care o relație pare fericită și cazi din cer când partenerul/partenera îți trimite un sms în care-ți zice cu răceală că totul s-a terminat, că are pe altcineva: "și lasă-mă-n pace!"
Aici deopotrivă cu durerea se instalează și confuzia.
— De ce nu mi-a zis nimic? M-aș fi putut schimba, aș fi făcut orice numai să nu îl/o pierd.
Dacă ai fi cinstit/ă cu tine, ai admite că nu s-ar fi rezolvat nimic.
Însă suntem slabi și ne complacem în durere. Dăm vina pe una și pe alta, suntem supărați pe prieteni și familiari care nu ne-au arătate semnele unei relații șubrede.
— Oare nu este datoria ta să vezi aceste semne? Dacă te-a lăsat, motive au fost, dar cel mai crunt adevăr de acceptat este faptul că (poate) nu te-a iubit de la început.

— Ce putem face când avem impresia că viața ni s-a sfârșit odată cu relația?
Multe și mărunte. Toate grele, de aceea îți trebuie voință și răbdare.

Cum am scris și-n postarea http://eumerit.blogspot.ro/2013/05/cum-sa-uiti-pe-cineva.html,

• În primul rând, debarasează-te de orice obiect/amintire de la persoana iubită și pierdută. Cadourile ori i le dau înapoi, ori le dai de pomană unor oameni pe care n-ai șanse să-i întâlnești. Nu continua să dormi cu pozele-n fața ochilor și cu fularul la gât și vara. 

• Șterge-l/o din lista de prieteni de pe rețele de socializare și nu te duce pe pagina ei/lui să vezi ce, când, cum și cu cine face x, y, z. 

• Evită să frecventezi aceleași localuri unde mergeai cu el/ea. 

• Fă-ți alt cerc de prieteni și nu-i menționa numele. 

• Crează o listă cu toate defectele persoanei iubite care te scoteau din sărite. Scrie orice amintire în care te-a făcut să plângi dintr-un motiv sau altul. Nu te încăpățâna să susții sus și tare că n-o să te vindeci niciodată și să te gândești la momentul în care v-ați sărutat prima dată. Scrie numai tragediile și citește-le cu voce tare până te apucă nervii. Iară, și iară, și iară. Până uiți de iubire falsă și murdară. 

1. Internetul este o sursă infinită de ajutor gratuit. Numai să nu vrei să te vindeci:

• Citește articole pe acest subiect așa cum faci acum. Însă nu te fixa pe comentariile celor care se simt ca tine, concentrează-te pe soluții! 

• Înscrie-te pe forumuri de ajutor reciproc. Discută și fii înțelegător cu ceilalți. Să nu crezi că ești singurul care suferă. Să nu crezi că nimeni nu te înțelege. Nu ești singur/ă, din nefericire. Ca tine sunt încă prea mulți. De aceea și blog-ul acesta dedicat despărțirilor și decepțiilor în dragoste. 

• Intră pe YouTube și ascultă programe audio care conțin tonuri izocronice, bătăi binaurale, mesaje subliminale cum ar fi acesta: https://www.youtube.com/watch?v=fzQCXbqQPhg.

Dacă sunt fără adăpost, oferă-le o pătură pe care nu o mai folosești.

3. Adoptă un animal de companie. O pisică poate nu cere chiar așa de multă responsabilitate. Nu trebuie să o duci afară în creierul nopții și să îi strângi de pe urmă nevoile. Învaț-o de mică unde să se ușureze și cum să se comporte civilizat, pe cât posibil, evident. Nu cumva să-ți reverși necazul asupra ei tratând-o ca pe pe un obiect la dispoziția ta. Animale au suflet, simt și gândesc exact ca noi, doar că nu se exprimă pe limba noastră.

4. Apropie-te de părinți, rude, prieteni. Petrece mai mult timp cu ei. Ascultă-le nevoile și sprijiniți-vă unul/a pe altul/a.

5. Ocupă-ți timpul cu fapte, acte și comportamente folositoare ție sau altora. Sunt sigură că ai avut un vis când erai mic/ă.
Poate ai fi vrut:

• Să deschizi un blog. 
• Să compui poezii.
• Să scrii o carte. Cartea vieții tale de exemplu. Scrie-ți suferința și citește-o cu voce tare. 
• Să-nveți să faci origami. 
• Să croșetezi, împletești, coși, țeși, etc. 
• Să inventezi un joc sau o aplicație. 
• Să sculptezi.
• Să faci oale de lut. 
• Să faci poze cu gust (nu selfie aiurea). Fotografiază bătrâni, animale, păsări în ipostaze delicate și participă la concursuri cu ele. Poate câștigi ceva. Asta-i valabil și pentru poezii, cărți, povești nemuritoare. Nici nu știi de unde sare iepurele. 

Eu m-am apucat de scris și compus poezii tragice, dar cel mai mult amuzante.

• Mai întâi am scris pe caiete aiurea... cu care m-am șters apoi la fund că nu se găsea hârtie igienică pe vremea comuniștilor. Glumesc, bre, doar n-am 80 de ani. Mai am câțiva ani și ajung și-acolo, 
• După aceea am scris pe blog-uri,
• Apoi m-am dat pe scris romane de dragoste, biografii, cărți de auto-ajutor și dezvoltare personală cum ar fi: It's Never Game Over. Dacă citești în engleză, stai cu ochii pe cartea asta (sau pe blogurile mele) că este gratuită o dată la trei luni. Dacă ții cu tot dinadinsul să-ți întorci cuțitul în rană, citește istoriile despre iubiri bolnave pierdute în: Half my Age Plus Seven.